Prețul ceaiului

Principala caracteristică structurală a pieței ceaiului este concentrarea ofertei în Africa de Est și Asia de Sud. Producția globală de ceai este de circa 6,5 milioane de tone pe an, potrivit FAO Tea Market Outlook. Cel mai mare producător este China, cu aproximativ 3 milioane de tone pe an (~46%), dar cea mai mare parte a producției este consumată intern. India produce circa 1,35 milioane de tone pe an și consumă aproximativ 1,1 milioane de tone. Piața de export este astfel modelată în principal de Kenya (circa 570 kt pe an, cel mai mare exportator de ceai din lume) și Sri Lanka (~250 kt). În acest sens, Mombasa Tea Auction stabilește prețul de referință global pentru ceaiul negru CTC. Turcia (~210 kt, în principal pentru consum intern de ceai negru) și Vietnam formează următorul nivel. Multe plantații sunt monoculturi vechi de secole. O mare parte din industria ceaiului din Kenya și Sri Lanka se bazează pe plantații înființate în perioada colonială britanică. Arbuștii îmbătrâniți și migrația lucrătorilor tineri sunt riscuri structurale pentru ofertă.

Volatilitatea pe termen scurt a prețului este determinată în principal de vreme în principalele regiuni de cultivare. În Kenya, plantațiile de ceai din Rift Valley și din jurul Muntelui Kenya sunt sensibile la distribuția celor două sezoane ploioase anuale: ploile lungi din martie până în mai și ploile scurte din octombrie până în decembrie. Seceta reduce rapid recolta săptămânală de două frunze și un mugure. Ploile excesive pot suprasolicita fabricile care procesează frunza proaspătă. În Sri Lanka, plantațiile de altitudine din Nuwara Eliya, Dimbula și Uva sunt influențate de ciclurile opuse ale musonilor de sud-vest și nord-est. Criza economică a țării, interdicția asupra importurilor de îngrășăminte și deficitul de valută au produs un șoc de durată asupra ofertei de ceai Ceylon. În India, principalele riscuri sunt distribuția musonului și încălzirea climei în Assam și Darjeeling, unde microclimatul rece de altitudine din Darjeeling se restrânge. În China, principalul risc este înghețul de primăvară în zone producătoare precum Yunnan și Fujian.

Cererea este influențată de ciclurile de achiziție ale marilor țări importatoare și ale brandurilor internaționale de ceai la plic. Cei mai mari importatori includ Pakistan (circa 200 kt pe an, aproape integral CTC kenyan), Rusia, Egipt, Regatul Unit și Iran. Importurile iraniene sunt afectate constant de sancțiunile SUA și de mișcările valutare, care influențează și canalele gri ale comerțului global cu ceai. Segmentul de procesare sub branduri este concentrat. Lipton Teas and Infusions (Lipton, PG Tips, Brooke Bond — fostă ekaterra, deținută de CVC Capital Partners) și Tata Consumer Products (Tetley, Tata Tea) sunt cei mai mari doi jucători de pe piața globală a ceaiului la plic. Licitațiile mari ale importatorilor și reînnoirea contractelor pe termen lung ale procesatorilor pot mișca semnificativ prețurile săptămânale din licitații.