AL-SPOT Prețul Aluminiu
Aluminiu se tranzacționează în prezent la 3.692 USD pe tonă (≈ 3.140 EUR · 2.741 GBP).
Grafic Aluminiu
Grafic interactiv și privire de ansamblu pe 30 de zile
Graficul Aluminiu arată cum a evoluat în timp prețul aluminiu. Vizualizarea interactivă îți permite să schimbi intervalul de timp (de la 7 zile până la MAX), valuta (USD / EUR / GBP) și să suprapui medii mobile. Apasă pe oricare două puncte pentru a măsura variația procentuală între acele date.
Cum este cotat aluminiu?
Aluminiu este cotat pe tonă metrică (1 t = 1.000 kg) — unitatea standard pentru materiile prime industriale și de masă la London Metal Exchange (LME), CME și principalele burse europene. Livrările angro se mută în containere sau nave de bulk, de obicei în loturi de 25 sau 100 de tone.
La 3.692 USD pe tonă, un kilogram valorează 3,69 USD. Prețurile pentru utilizatorul final pentru produsele procesate includ marje de rafinare, transport și taxe vamale peste benchmark-ul angro.
Ce influențează prețul aluminiului?
Prețul aluminiului este legat aproape direct de prețul electricității. Electroliza Hall–Héroult folosește aproximativ 14 MWh de energie pentru a produce o tonă de aluminiu primar, ceea ce face ca procesul să fie unul dintre cele mai mari consumatoare de energie din industria metalurgică globală. Energia reprezintă 30–40% din costul de producție pe tonă al unei topitorii. Capacitățile pe cărbune din China, hidroenergia din Canada și Norvegia, precum și prețurile la gaze și electricitate din Europa se reflectă direct în cotațiile LME. Topitorii europene precum Aldel și Slovalco s-au închis în timpul crizei energetice europene, pentru că nu au putut absorbi costul electricității.
Oferta este dominată de China. Din producția globală anuală de aluminiu primar, de circa 70 de milioane de tone, aproximativ 40 de milioane de tone provin din China, adică în jur de 58%, mai ales din provinciile Shandong, Xinjiang și Yunnan. India, cu aproximativ 4 Mt, Rusia, cu circa 3,7 Mt prin Rusal, cel mai mare producător din afara Chinei, Canada, cu circa 3,2 Mt, și Emiratele Arabe Unite, prin EGA, cu aproximativ 2,7 Mt, sunt ceilalți mari producători. Sancțiunile, restricțiile comerciale și interdicțiile asupra warranturilor LME care afectează aluminiul rusesc au introdus o primă de ofertă persistentă în piață. Mineritul de bauxită este condus de Australia, Guineea și China.
La cerere, utilizarea aluminiului este împărțită clar pe sectoare: construcții ~25%, pentru panouri de fațadă, ferestre, uși și acoperișuri; transport ~25%, pentru vehicule mai ușoare, aeronave și caroserii feroviare; ambalaje ~15%, pentru doze de băuturi și folie; și echipamente electrice ~12%, pentru cabluri și transformatoare. Restul merge către utilaje, bunuri de folosință îndelungată și alte utilizări. Trecerea la vehicule electrice și extinderea rețelelor pentru energie regenerabilă cresc structural ponderea folosită de industria auto și de cea a cablurilor. Aluminiul secundar are nevoie de doar circa ~5% din energia necesară aluminiului primar, astfel că o rată mai mare de reciclare, în prezent în jur de ~33%, influențează și puterea de stabilire a prețurilor a topitoriilor.
Cum poți investi în aluminiu
Investitorii de retail români pot obține expunere pe aluminiu în mai multe moduri. Un CFD pe aluminiu este cea mai directă variantă: un produs cu efect de levier, bazat pe prețul spot LME, care poate fi tranzacționat în ambele direcții, dar implică risc ridicat. JJU ETN (iPath Series B Bloomberg Aluminum Subindex Total Return) este la un pas distanță de marfa suport și oferă o structură de tip exchange-traded note. La capitolul acțiuni individuale, principalele nume includ Alcoa (AA), listată în SUA, producător integrat de bauxită, alumină și aluminiu primar; Rio Tinto, grup anglo-australian care deține topitorii canadiene alimentate cu hidroenergie; Norsk Hydro (NHY) din Norvegia, concentrată pe produse downstream și aluminiu cu emisii mai reduse; și Rusal din Rusia, care are risc de sancțiuni. Aluminiul fizic nu este o investiție obișnuită pentru retail, deoarece costurile de depozitare și valoarea redusă pe unitate de volum îl fac neeconomic.