Prețul uleiului de palmier

Principala forță structurală din piața uleiului de palmier este politica de export a statului indonezian. Indonezia generează ~58% din producția mondială de ulei de palmier, circa ~47 de milioane de tone pe an, iar guvernul reglementează activ cât rămâne pe piața internă și cât merge la export. Cel mai important instrument este mandatul indonezian pentru biodiesel: amestecul obligatoriu de biodiesel pe bază de ulei de palmier în motorina vândută pe piața internă absoarbe aproximativ 13 milioane de tone de ulei de palmier pe an. Indonezia folosește periodic și DMO (Domestic Market Obligation) și DPO (Domestic Price Obligation). Într-un episod anterior, guvernul a impus o interdicție totală la export timp de câteva săptămâni pentru a limita prețurile interne la uleiul alimentar, ceea ce a perturbat imediat prețurile FCPO. Participanții la piață urmăresc datele publicate de GAPKI (Gabungan Pengusaha Kelapa Sawit Indonesia, Asociația Indoneziană a Uleiului de Palmier) și comunicatele privind exporturile ale ministerului indonezian de finanțe.

Pe partea de cerere, variabila principală este cererea de ulei alimentar din India și China. India este cel mai mare importator de ulei de palmier din lume, cu aproximativ ~8 milioane de tone pe an. Uleiul de palmier acoperă o mare parte din consumul intern de ulei alimentar și este o materie primă importantă pentru alimente procesate, precum tăiței instant, biscuiți și snackuri. Datele lunare privind importurile Indiei sunt publicate de Solvent Extractors' Association of India (SEA). China este al doilea cel mai mare cumpărător, cu aproximativ ~7 Mt pe an, iar cererea este concentrată în alimente procesate și produse oleochimice. Împreună, cele două țări absorb o parte mare din exporturile globale de ulei de palmier, astfel că modificările taxelor de import din India sau slăbirea cererii chineze se reflectă rapid în prețurile FCPO. Contează și prețurile relative ale uleiurilor vegetale concurente — soia, floarea-soarelui și rapiță. Când uleiul de palmier se tranzacționează cu primă, cumpărătorii trec la înlocuitori, iar spreadul se lărgește.

Al treilea factor structural este reglementarea UE privind sustenabilitatea, care adaugă costuri de conformare în piața uleiului de palmier. Directiva pentru energie regenerabilă RED III elimină treptat uleiul de palmier din contabilizarea biocombustibililor regenerabili din UE, invocând defrișările și riscul ridicat de ILUC (schimbare indirectă a utilizării terenurilor). EUDR (EU Deforestation Regulation) cere trasabilitate prin geolocalizare și dovada că marfa nu provine din defrișări pentru fiecare transport de ulei de palmier care intră pe piața UE. Furnizorii trebuie să arate că plantația producătoare nu a fost înființată prin defrișare după data-limită stabilită de regulament. Un al patrulea factor este ciclul de recoltare din Malaysia și Indonezia. Maturitatea fructelor de palmier oleaginos depinde de ciclurile El Niño / La Niña, de precipitații și de intensitatea fertilizării. Rapoartele lunare privind producția, stocurile și exporturile de la MPOB (Malaysian Palm Oil Board), împreună cu estimările globale de ofertă de la Oil World, sunt printre cele mai urmărite repere ale pieței.