Când auzim investitor de retail sau investitor individual, ne gândim la un om obișnuit. Cineva care a strâns niște bani și vrea să îi pună la treabă. Spre deosebire de bănci și de societățile de investiții, nu are echipă de analiști și nici platforme scumpe de date. Vrea doar ca economiile să nu stea degeaba, fie pentru pensie, fie pentru alt scop.
Asta este însă doar o descriere. Există și o definiție exactă. Încadrarea într-o categorie decide ce protecție primești de la broker.
Ce spune legea
Legislația nu vorbește despre investitor, ci despre client. Directiva europeană privind piețele instrumentelor financiare, cunoscută drept MiFID II, are trei categorii. Client de retail, client profesional și contraparte eligibilă. În România regulile au fost preluate prin legea privind piețele de instrumente financiare.
Definiția este surprinzător de scurtă. Clientul de retail este clientul care nu este client profesional. Atât.
Nicăieri nu apare vreo sumă și nicio condiție de experiență. Retailul este starea implicită. Nimeni nu ajunge acolo îndeplinind un criteriu. Acolo se află oricine nu iese singur din categorie.
Profesioniști prin lege sunt doar instituțiile reglementate și statul. Băncile, societățile de asigurare, fondurile de investiții, fondurile de pensii, firmele de investiții, băncile centrale sau Banca Mondială. Lângă ele stau companiile mari care îndeplinesc cel puțin două condiții din trei:
- active de 20 de milioane de euro
- cifră de afaceri anuală de 40 de milioane de euro
- capitaluri proprii de 2 milioane de euro
Persoana fizică nu apare pe listă și nici nu poate apărea. Fie ai în cont cinci mii de euro, fie cinci milioane, ești tot retail. Singura ieșire este cererea proprie.
Ce înseamnă încadrarea în practică
Aici se termină formalitatea. Protecția pe care o ai la broker vine exact din categorie.
Clientului de retail firma trebuie să îi aplice integral regulile de conduită. Obligațiile de informare, testul de adecvare, executarea ordinului în cele mai bune condiții și raportarea periodică. Profesionistului i le aplică într-o formă redusă.
La contractele pentru diferență, adică CFD, ruptura este și mai clară. CFD este un contract prin care pariezi pe mișcarea unui preț fără să deții activul. Restricțiile europene pentru aceste produse privesc exclusiv clienții de retail. Ele aduc cinci lucruri odată:
- un plafon pentru levier
- protecția împotriva soldului negativ
- închiderea automată a pozițiilor la o anumită pierdere
- interzicerea bonusurilor la înregistrare
- avertismentul obligatoriu despre procentul conturilor în pierdere
Levierul este raportul dintre suma cu care tranzacționezi și banii proprii depuși. Marja este partea pe care trebuie să o acoperi din buzunarul tău.
| Ce tranzacționezi | Levier maxim | Marjă |
|---|---|---|
| Perechi valutare principale | 30:1 | 3,33 % |
| Aur și indici bursieri principali | 20:1 | 5 % |
| Alte mărfuri și indici secundari | 10:1 | 10 % |
| Acțiuni individuale | 5:1 | 20 % |
| Criptomonede | 2:1 | 50 % |
Valorile din tabel sunt standardul european obișnuit. La origine ele vin de la ESMA, autoritatea europeană pentru piețe și valori mobiliare. Decizia ei a fost temporară și a expirat în 2019. După aceea autoritățile naționale de supraveghere le-au preluat în propriile reguli, aproape peste tot cu aceleași cifre. Brokerul tău aplică limitele autorității care i-a acordat licența. Merită verificat direct la broker, pentru că detaliile pot diferi.
Diferența dintre cele două categorii arată așa.
| Ce primești | Retail | Profesionist |
|---|---|---|
| Plafon de levier la CFD | da | nu |
| Protecție împotriva soldului negativ | da | nu |
| Închiderea automată a pozițiilor în pierdere | da | nu |
| Interzicerea bonusurilor la înregistrare | da | nu |
| Avertisment despre conturile în pierdere | da | nu |
| Reguli de conduită față de client | complet | redus |
| Mediere gratuită a litigiilor | da | nu |
| Fond de compensare | da | nu |
Clientul de retail mai are două lucruri pe care se poate baza atunci când ceva merge prost. Piața de capital din România este supravegheată de Autoritatea de Supraveghere Financiară, pe scurt ASF. Litigiile cu firmele supravegheate de ASF pot ajunge la SAL-Fin, entitatea de soluționare alternativă a litigiilor din domeniul financiar nebancar. Procedura este gratuită pentru consumator.
Al doilea sprijin apare când firma nu returnează banii sau instrumentele încredințate. Atunci intervine Fondul de Compensare a Investitorilor. Plafonul este echivalentul în lei a 20.000 de euro pentru fiecare investitor. Investitorii profesionali și cei instituționali sunt excluși din schemă.
Trecerea la statutul de profesionist
Cererea se poate face, dar legea ridică trei bariere.
Prima este testul. Trebuie să îndeplinești cel puțin două condiții din trei:
- în fiecare dintre ultimele patru trimestre ai făcut în medie cel puțin zece tranzacții de dimensiune semnificativă
- averea ta în bani și instrumente financiare ajunge la cel puțin 500.000 de euro
- ai lucrat cel puțin un an în domeniu, pe o poziție care cere cunoașterea acestor tranzacții
A doua este forma. Cererea trebuie făcută în scris. Din ea trebuie să reiasă clar la ce servicii se referă. Statutul nu este deci unul general. Alături de cerere vine o declarație separată, distinctă de contract. Prin ea confirmi că știi ce protecție pierzi.
A treia barieră este chiar firma. Ea nu are voie să accepte mecanic. Trebuie să verifice că îndeplinești criteriile și că înțelegi riscurile.
Drumul înapoi este deschis. Când un profesionist cere revenirea la retail, firma trebuie să accepte. Nu are de ales.
Un lucru se confundă des. Schemele de compensare acoperă investitorii de retail, nu pe cei profesioniști. Regula este aceeași în România și în celelalte state membre. Contează, pentru că majoritatea brokerilor de CFD disponibili la noi au sediul în altă țară, cel mai des în Cipru. Fondul de acolo acoperă tot doar clienții de retail.
Cum investește azi un investitor de retail
Vremurile s-au schimbat mult. Înainte era nevoie de hârtii și de drumuri la ghișeu. Acum ajung câteva atingeri de ecran în aplicația de pe telefon. Se pot cumpăra acțiuni, obligațiuni sau fonduri ETF. Un ETF este un fond care copiază un indice și se tranzacționează ca o acțiune. Comisioanele au scăzut, iar multe platforme permit cumpărarea de fracțiuni de acțiune. Nu mai ai nevoie de sume mari ca să începi.
Comision zero nu înseamnă însă cost zero. Se plătește diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare. La acțiunile străine se adaugă și conversia valutară.
Creșterea mare a venit în perioada pandemiei, când oamenii stăteau mai mult acasă. Aplicațiile sunt colorate și ușor de folosit. Asta a atras mai ales generațiile tinere.
Chiar dacă fiecare investitor individual pune sume mici, împreună pot mișca piața. S-a văzut la GameStop și AMC în 2021, când investitorii mici s-au coordonat împotriva fondurilor mari.
Pe ce se sprijină totul
Trei lucruri se repetă la oricine investește bani proprii.
Împărțirea riscului. Să nu pui tot într-o singură acțiune sau într-o singură țară. Cea mai simplă cale rămâne un fond larg pe indice.
Un scop clar. Să știi dinainte de ce investești și pe ce durată. Fără asta e greu de judecat dacă o scădere este motiv de vânzare sau nu.
Doar bani liberi. Suma investită nu trebuie să îți afecteze viața de zi cu zi dacă o pierzi. Rezerva pentru câteva luni de cheltuieli stă în altă parte.
Ultimul punct este cel mai greu și nu se poate cumpăra. Este calmul din zilele în care piețele scad. Aici pierde cel mai des investitorul mic. Vinde exact atunci când nu ar fi trebuit să facă nimic.